Salina Turda

     Dovezi arheologice ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană, dar primul document cunoscut până în prezent cu referire la sarea de la Turda a fost emis în anul 1075 de cancelaria maghiară.

      În 1767, în lucrarea mineralogului Joanne Fridvaldszkz, se înfăţişa situaţia ocnelor de sare de la Turda. În acel an salina număra cinci ocne mai importante: Superior, Inferior, Colosiensis, S.Theresie, S. Antonii.

  În anul 1780 existau cinci ocne ogivale de sare: Ocna de Sus (125 m adâncime), Iosif (49 m adâncime), Tereza (76 m adâncime), Anton (63 m adîncime) şi Ocna Cojocneană (122 m adâncime).

  În 1896 mai erau active doar trei ocne de sare.

  1932 reprezintă anul în care exploatarea sării de la Salina Turda a fost sistată.

  În anul 1992 Salina Turda a fost redeschisă în scop turistic şi curativ.

  Din 2004 salina a intrat pe lista monumentelor istorice ale Judeţului Cluj.

  În anul 2009, cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, s-au desfăşurat ample lucrări de reamenajare urmând ca în 2010 salina sa fie redeschisă în scop turistic şi curativ.

   În prezent, salina Turda deţine săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, o roată panoramică de unde se pot admira stalactitele de sare, dar pricipala atracţie este lacul cu soluţie salină suprasaturată.