Salina Turda

     Dovezi arheologice ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană, dar primul document cunoscut până în prezent cu referire la sarea de la Turda a fost emis în anul 1075 de cancelaria maghiară.

      În 1767, în lucrarea mineralogului Joanne Fridvaldszkz, se înfăţişa situaţia ocnelor de sare de la Turda. În acel an salina număra cinci ocne mai importante: Superior, Inferior, Colosiensis, S.Theresie, S. Antonii.

  În anul 1780 existau cinci ocne ogivale de sare: Ocna de Sus (125 m adâncime), Iosif (49 m adâncime), Tereza (76 m adâncime), Anton (63 m adîncime) şi Ocna Cojocneană (122 m adâncime).

  În 1896 mai erau active doar trei ocne de sare.

  1932 reprezintă anul în care exploatarea sării de la Salina Turda a fost sistată.

  În anul 1992 Salina Turda a fost redeschisă în scop turistic şi curativ.

  Din 2004 salina a intrat pe lista monumentelor istorice ale Judeţului Cluj.

  În anul 2009, cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, s-au desfăşurat ample lucrări de reamenajare urmând ca în 2010 salina sa fie redeschisă în scop turistic şi curativ.

   În prezent, salina Turda deţine săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, o roată panoramică de unde se pot admira stalactitele de sare, dar pricipala atracţie este lacul cu soluţie salină suprasaturată.

Biserica Sfântul Mihail din Cluj Napoca

Clujul văzut de la Belvedere

Floare albastră

Ghioceii

Galanthus nivalis, sunt originari din Asia Mică şi Europa de Est şi reprezintă floarea tradiţională a lunii ianuarie. Deşi au un aspect fragil, în realitate, rezistă destul de bine la ger şi se dezvoltă cel mai bine atunci când temperatura de afară este sub 5 grade C.

În limbajul florilor, ghiocelul este simbolul speranţei, inocenţei, smereniei şi consolării ori alinării. Există insă,  anumite culturi populare în care ghiocelul este perceput ca fiind nefast şi aducător de ghinion.

Mărţişor

    Mărţişorul este un obicei străvechi apărut  pe vremea geto-dacilor, iar legenda spune că oamenii purtau, într-o anumită perioadă a anului,  monede şi pitricele la care adăugau fire de lână albe şi roşii. Cele două culori împletite simbolizau geneza şi renaşterea vieţii.

     Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vară şi iarnă. Mărţişorul oferit odată cu începerea noului an la 1 Martie împreună cu urări de sănătate, dragoste, bucurie şi ani mulţi era considerat un talisman aducător de noroc, cu o putere magică şi de protecţie asupra celui care îl purta.